Cum cred ca-i vede Dumnezeu pe oameni

De cand mi-am dedicat viata evolutiei spirituale mi-a ingaduit Dumnezeu sa vad pe cei din jur, din cand in cand, prin ochii Lui, simtind ceea ce simte El pentru oameni si nu mare mi-a fost mirarea cand am aflat ca in ochii Lui nu saracia sau smerenia sunt ceea ce te ridica, nici macar slavirea Lui nu trage balanta spre mult dorita ”mantuire” (am ajuns sa ne inchinam mantuirii in sine, sa vedem aceasta stare ca pe un ideal in loc sa fie un lucru firesc spre care tind, si-l vor atinge, toate fiintele mai devreme sau mai tarziu), singura calitate care poate sa te ridice cu adevarat este eficienta;  fata de omul care s-a lepadat de El (“Eu sunt calea, adevarul si viata”), un credincios (“sa va rugati in duh si-n adevar”) este mai sus, dar oare nu este mai mare un maestru iluminat (caruia Dumnezeu i-a dat acces nemijlocit la Duhul Sfant)? si totusi mai mare decat acesta nu este un Maestru Iluminat cu ucenici (“un ilumenat e ca un luceafar, un iluminat cu ucenici este ca o galaxie” – una din multimea de forme ale zicalei)?  oare traieste vre-unul mai mult de … 100 ani, maxim?